Dan al lui Florea a avut trei tati si doua mame. Maica-sa cea adevarata, care i-a dat viaţă, ţaţa Muşa, cum o numeau cumetrele din cartierul Morii din Buzau, a fost una din ele; a doua, de care s-a lovit si l-a lovit de indata ce a dat piept cu viata, a fost Lixandrina, cantoniereasa din Baragan; pe primul tata n-a apucat sa-l cunoasca, nici numele nu i l-a aflat (zicea raposata Musa, cand a cunoscut-o si pe ea, pe la anii cand isi facea stagiul militar la un batalion independent de parasutisti din targul Buzaului, ca sotul sau nelegitim, cu care il plamadise pe Danut, ar fi fost sef de tren pe liniile de cale ferata ale Moldovei si Dobrogei si ca i-ar fi turnat cativa plozi, apoi s-a dus in lume, iar cand s-a saturat de crailâc, s-a intors tot la necajita de Musa, fara nici o explicatie, unde a stat pana ce i s-a apropiat sorocul sa dea in primire); al doilea tata, cel care l-a infiat cand abia implinise vreo trei ani si jumatate, era cantonier prin gara Hagieni, dar nici cu el n-a avut de-a face prea mult pentru ca atunci cand Dan  implinea paispe ani, tatane-sau  s-a dus prin partile Nehoiului dupa niscaiva tuica, iar cand s-a intors in gara Buzaului a sucombat in urma unui atac de cord; cel de al treilea tata i l-a dat Dumnezeu cam pe vremea cand implinea saispe ani. Dan facea Scoala de piloti-comandanti instructori de zbor  la Sanpetrul Brasovului, iar cand a venit acasa intr-o permisie, s-a trezit cu unul strain in patul din bucataria de vara construita de raposatul cantonier pe un loc primit la imroprietarirea din ‘45.

- Eu sunt Gheorghe si traiesc cu mama-ta.

Danut l-a luat asa cum s-a prezentat, dar si-a vazut de-ale lui. Abia dupa vreo zece ani, cand s-a convins ca nu-i un venetic, l-a acceptat si a inceput sa o viziteze pe maica-sa, Lixandrina. Cam pe vremea cand unii se gandesc sa se apuce serios de o careva scoala, Dan avea doua mame si trei tati.

Tamja mare cu copilaria asta a lui! Cand implinea vreo trei ani si cateva luni, una din surori l-a dus in targul Drăgăicii din Buzau. Lume,lume, ca la balci. El, imbracat cu un costumas modest, se tot zgaia la roata norocului si la scrâncioburile ce umpleau locul Dragaicii. Si  numai ce se trezeste atacat de un vulture cat toate  zilele de mare ce se rotea deasupra capului. Acesta s-a repezit si i-a smuls palaria din cap, iar baiatul a lesinat. Pasarea, Ilie, cum era cunoscuta de cei mari, proprietatea unui negustor din targ, a fost repede identificata de sora-sa, Florica. Pana la urma s-a ales cu o limonada lesioasa si cu promisiunea ca va capata si o sarailie, prajitura lui preferata. Dupa care s-a dus acasa, in camaruta de pe strada Mica, unde se inghesuiau pe vremea acea vreo zece suflete, seara, la dormit. Era plina de ai lui. Erau acolo si doua personae necunoscute. Venisera tocmai din inima Baraganului, Florica si Lixandrina, sa ia un copil de pripas. Toti erau adunati in jurul unei mese saracacioase, fiecare fiind imbracat cu ce avea mai bun. Targuiala era aproape incheiata cand au aparut Danut cu Florica.

- Pe asta n-o vreau. Mie imi trebuie un baiat – a zis cu glas categoric straina. Copiii mei au murit, iar dorinta noastra este de a infia un baiat.

- Luati-l pe Stelu, sau pe Nicolae -  a implorat-o mama Muşa.

- Nouă sa ni-l dai  pe asta de-a intrat acu’ pe usa!

Verdictul, aproape categoric, i-a cam derutat pe ai lui Dan. Dar i s-a pregatit in pripa oarece bagaj si in dupa-amiaza aceleiasi zile s-a vazut urcat pentru prima data in viata lui intr-un tren. A plans dupa cei pe care-i parasea aproape tot drumul, pana la Hagieni.

La cantonul de cale ferata unde ajunsese nu era rau deloc. Dimineata, inainte de ivirea zorilor, se scula mama Lixandrina, il trezea si pe Danut si il punea sa dea oile la usa. Intra somnoros in staul, se proptea in lana vreunei turcane si in codirisca bicului si striga printre mioare: “Bar, oiţă, barrrr!” Mulsul nu dura mai mult de o jumatate de ora, dar era chinuitor sa le tot indemni catre cofa in care mama Lixandrina aduna cu migala litrii aceia de lapte, deausupra carora se strangeau ciorchini de căcăreze, pe care le indeparta cu o pricepere demna de lauda. Lua, apoi, vasul, il ducea in bucatarie, punea o panza de canepa tesuta mai răruţ, deasupra unui alt vas mai mare, strecura laptele, iar resturile de flocoteala lânoasa ca si “maslinele” ce se mai adunau le arunca incolo. Intre timp, Dan aducea cate un brat de coceni pe care oile nu-i mai puteau rontai si facea focul. Mama Lixandrina aduna apoi branza intr-o panza curată, o punea sub streasina marchizei, iar zerul i-l dadea tot lui in primire pentru a-l fierbe pana cand se ridicau deasupra gogoloase de urda. Acestea erau luate cu o strecuratoare uriasa, iar resturile din zer avea voie sa le manance dintr-un castronas din pamant ars, primit drept pomana la Mosi de la cumatra Mirmanca. Era o jintiţă gustoasa nevoie mare.

Intr-o dimineata, tot umbland el cu linguroiul de lemn prin ceaunul cu jintita abia coborat de pe pirostrii, numai ce aluneca si se trezeste de-a binelea din somnolenta, dar cu ambele maini in opareala fierbinte. La tipetele lui disperate, mama Lixandrina l-a apucat zdravan de chica prin care nu umblase  niciodata un frizer adevarat, ci numai foarfeca de tuns oile ce lasa carari precum secera in lanul de grau. Iar pulovarul de lana cu maneci lungi i l-a scos cu carne vie, opareala cu care se alesese vindecandu-i-se destul de repede, dupa ce i s-a pus pe ranile proaspete cativa pumni de sare grunjoasa.

Fragment din volumul „Copil de pripas” aparut la Editura „Albatros”.

AUREL DAVID

Tropotind prin Paris Intro