Tigan, nu rom

Februarie 21, 2008 la 4:18 pm | Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

                                    Ţigan, nu rom, chiar şi cu dublu rPrin anul 1996, împreună cu regretatul inginer-poet călărăşean Mircea Istrate, am avut câteva dialoguri în direct, la Radio Voces Campi şi Televiziunea Satline. Tema dezbaterilor a fost interesantul dumisale studiu „Ţiganii sau avatarurile unei etnii bimilenare”.            Ne întâlnisem întâmplător pe aceeaşi undă: Memorandumul fostului ministru al afacerilor externe Petre Roman, către primul-ministru de pe vremea aceea Mugur Isărescu, document purtând numărul D2/1094 din 29 februarie 2000. Tema: termenii folosiţi pentru denumirea etniei ţiganilor.             „Presiunea” unor vârfuri ale etniei ţigăneşti, de a se introduce termenul rom în loc de ţigan devenise destul de puternică. De ce? Pentru că unele organizaţii internaţionale, guvernamentale sau neguvernamentale, luaseră decizia ca să se folosească termenul respectiv . ONU utiliza denumirile de roma sau gypsies (pentru limba engleză); roma sau tziganes (pentru franceză); Consiliul Europei – roma/gypsies (engleză), roms/tsiganes (franceză); OSCE – roma/sinti (sinti fiind denumirea ţiganilor în limba germană).             În al său studiu „Ţiganii sau avatarurile unei etnii bimilenare”, Mircea Istrate făcea o incursiune atât în istoria etniei ţigăneşti de-a lungul mileniilor, precum şi o disecare etimologică a termenilor de ţigan şi rom. Acesta era surprins de faptul că unele autorităţi româneşti cedaseră prea uşor în faţa presiunilor. El citează un „argument” al acestora: „Preferăm să ni se zică romi, numele de ţigan ne încalcă demnitatea. Romi însemnă din România, consemnează un anumit grad de civilizaţie, pe când denumirea de ţigan ne umileşte”. (Oare din cauze româneşti sau ţigăneşti? ne întrebam noi).             Mircea Istrate venea atunci cu câteva argumente ştiinţifice pentru păstrarea termenului de ţigan. Spunea autorul studiului: „Răsfoind Dicţionarul latin-român alcătuit de G Guţu în 1983, apărut la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, găsim:a)Ti(aratus) – substantiv masculin = purtător de turban, de coafă, încoronat cu o tiară etc; b)Gan(ge) – nume propriu, genitiv, latin-Gangis; ablativ (circumstanţial de loc, de mod) – Gange. Explicaţia directă: Ti(aratos) Gan(gis) = purtător de turban de la Gange.De unde concluzia că ţiganii sunt originari de la Gangele uriaşei Indii şi, într-o vreme, purtau turbane sau coafe pe creştet, semn inconfundabil al apartanenţei la o anumită clasă socială şi la o etnie uşor de recunoscut. Pe scurt: Ti(aratus) + Gan(ge)=purtător de turban de la Gange. Un cetăţean indian pe o anumită treaptă socială”.În privinţa cuvântului rom , Mircea Istrate aduce următorul argument: Ro(gator) M(acedonum) – rugător al macedonenilor  care ajunseseră până la Gange. Romanes = Ro(gatores) Ma(cedonum) Ne(xi) S(unt). Pe româneşte: rugători ai macedonenilor căzuţi în robia acestora. Dreapta potrivire fiind făcută pentru ambii termeni – ţigan şi rom – se naşte fireasca întrebare: ce ar dori mai-marii ţiganilor? Să fie purtători de turban sau sclavi/robi?În recentul turneu prin Paris din luna iulie a c, făcut împreună cu soţia, cu băiatul meu din Florida care era şi el însoţit de soţie şi fiica cea mică , am avut neplăcuta surpriză ca, stând la o masă într-o crâşmă, nişte vecini din local să discute, în franţuzeşte, bineînţeles, despre noi, care vorbeam româneşte. „Ăştia-s romi”.Am intrat în vorbă cu ei: „Noi suntem români, din România!” „Păi rom nu însemnă ţigan?” m-a întrebat unul dintre ei. Zadarnic am încercat să le explicăm adevărul, pentru că ei tot ţigani ne considerau… De-a lungul timpului, am încercat în câteva rânduri să introduc la Radio Voces Campi o emisiune pentru ţigani, realizată de ei, în limba respectivei etnii. N-am reuşit. Dar, periodic, am invitat în studiou, pe parcursul celor 11 ani de zile cât am deţinut licenţa pentru Radio Voces Campi din Călăraşi, reprezentanţi ai etniei ţigăneşti, mai mult sau mai puţin instruiţi. Am realizat şi diverse reportaje pe care le-am difuzat în cadrul emisiunilor „Accente”, difuzate dimineaţa şi seara, la orele 8 şi 20. Cu trecerea timpului am selectat o parte din cele peste 4 000 de accente şi le-am publicat în cele 5 volume sub titlul comun „Oameni care fac”. Iată numai câteva titluri referitoare la etnia ţiganilor: Ţiganii – o lume a contrastelor (în care am prezentat cartea scrisă de fostul şef al Poliţiei judeţului Ialomiţa, Tudor Amza). Acesta afirma, printre altele: „Dragostea pentru libertate la ţigani rămâne rădăcina şi motorul tuturor faptelor…la noi, ca şi în alte ţări din lume, există ţigani de vatră, ursari, şătrari, cărămidari, lingurari, rudari, argintari, cocalari, căldărari ş a m d, adevărata lor viaţă a fost şi rămâne călătoria…( vol.I din „Oameni care fac”); Rromi sau ţigani? ; Învăţământul şi minorităţile ; Protecţia minorităţilor (vol. II „Oameni care fac”); Rromii…pur şi simplu (reportaj de la o expoziţie organizată de Institutul Româno-Francez Fordoc din Călăraşi cu obiecte lucrate de meseriaşi ai etniei ţigăneşti din judeţul Călăraşi); Zbateri ţigăneşti-rromaneşti (un reportaj de la seminarul „Eficientizarea  comunicării între autorităţile publice, grupurile defavorizate şi minorităţile etnice”, organizat timp de 3 zile în comuna Săruleşti. Scriam, printre altele: „Zbaterile unor bulibaşi, ale celor ce se străduiesc să ajute etnia ţigănească pentru a se impune, pentru a-şi ocupa locul pe care îl merită, ca parte componentă a oricărui stat european, ar trebui să fie diriguită spre educare membrilor acesteia către învîţătura de carte, spre practicarea unor meserii aducătoare de venituri, întru valorificarea extraordinarului tezaur folcloric acumulat de-a lungul a două milenii”; Reemanciparea ţiganilor  (însemnări pe marginea unei reuniuni de la Prefectura Călăraşi pentru constituirea unui  organism judeţean pentru problemele cu care se confrunta etnia ţigănească. După afirmaţiile deputatului Nicolae   Păun, în Călăraşi exista cea mai mare densitate de ţigani din România) – vol. III, „Oameni care fac”; Cărţi pentru ţigani (vol. IV „Oameni care fac”); Pentru ţigani (un reportaj de la Grupul şcolar „Alexandru Odobescu” din oraşul Lehliu-Gară, unde se dăduse în folosinţa un atelier dotat cu maşini de cusut foarte moderne pentru pregătirea elevilor-ţigani. Din aceleaşi fonduri urmau să se mai creeze la Lehliu-Gară un atelier de mecanică şi altul de tinichigerie cu aceeaşi destinaţie, alte asemenea ateliere urmând a fi date în folosinţă în localităţile Ileana, Frăsinet, Gurbăneşti, Lehliu, Dor Mărunt) – vol.V „Oameni care fac”.             Întrebarea finală: romi sau ţigani?             Răspunsul, de bun simţ, nu poate fi decât unul singur: ţigani cu Ţ  mare. Pentru că a sosit vremea ca o parte a acestei  etnii, din România, să le urmeze exemplul ţiganilor aplecători spre muncă, nu spre hoţie şi lenevie. Purtători de turbane, adică oameni calificaţi într-o anumită meserie din care să scoată onorabile venituri pentru întreţinerea personală, a familiilor lor!                                                                                    Filolog Aurel DavidCălăraşi, 15 august 2007 

Anunțuri

Lasă un comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: